Nici o noapte nu seamana cu alta .. oricat fac planuri, reguli, strategii de somn, noaptea e altfel decat orice, in toate felurile si as putea vorbi nopti intregi despre asta ..
Dar ceea ce vreau sa spun, mai intai, acum, pana sa ma pierd in alte istorii, este despre cum a fost prima noapte cu 'nu'. De cu seara imi pusesem langa pat un carnetel pe care sa notez trezirile copiilor si altele cate se mai intampla, pentru ca dimineata totul e o ceata, sunt mai obosita decat atunci cand m-am culcat, nu mai retin ordinea evenimentelor de peste noapte.
Ar fi fost interesant sa incep acest mini-jurnal de cu seara, de la momentul baitelor, de fiecare data adormirea copiilor se face altfel, nici aici nu am reusit sa facem o regula, dar asta pe altadata.
Asadar, notilele noptii precedente incep la
23:17 - a adormit Cezara, la san, am pus-o in pat, langa mine, ma intind langa ea, sperand ca nu-mi va lua mult timp sa adorm, dar va trece destul pana sa ma trezesc;
0:08 - s-a trezit Cezara pentru alaptat (!?!), bine ca nu a durat mult, la 0:15 a adormit inapoi, daaar
0:017 - s-a trezit Gruia (!!) plangand dupa mami - in acest moment am simtit ca am atins limita, pentru ca:
[inainte de a naste, Gruia se trezea sa suga o singura data, spre dimineata, undeva intre 6 si 7, dupa care mai dormea pana spre 8:30, si eu la fel; dupa ce a venit Cezara acasa si-a mai introdus o 'masa' de noapte, pe la 2-3-4 (fara regula), deci doua treziri, ceea ce sporea tensiunea, pentru ca trebuia sa ma descurc cu 2 alaptaturi uneori, in 2 paturi diferite si asta era o provocare cu care chiar nu-mi mai trebuie sa ma confrunt; de vreo saptamana insa a aparut si a treia trezire, tot haotic, care deja ma face sa ma gandesc destul de mult la ideea intarcarii de noapte, dar tot aman, zicand ca nu e momentul, ca e prea devreme in schimbarea la care trebuie sa se adapteze Gruia, ca acum e bolnavior :( si are nevoie de mai mult, ca nu simt in mine cu adevarat determinarea de a face asta, ca nu as putea sa rezist plansului si suferintei lui .. insa azi-noapte am simtit limita pregnant, clar, strigand din mine: asa nu mai pot!]
inapoi la jurnal: m-am dus la Gruia si i-am spus pe un ton foarte ferm: 'iti dau acum tzitzi, dar la urmatoarea trezire nu, noaptea facem nani'. Sanul nu prea avea lapte, normal, ca nu avusese timp, nu trecusera nici 2 ore de la maratonul nepovestit de seara, a supt cat a supt, apoi tragea in gol si i-am zis 'gata, acum facem nani, si tzitzi trebuie sa faca nani ca sa faca lapte' ... si a inceput ... sfasietor, rugand, cerand insistent, tipand: 'tzitziiiiii', 'tzitzi daaa' (cand eu ii spuneam pe un ton ferm, dar bland: 'nu tzitzi, nani'), 'tzitzi pic' (stia de alta data ca ii mai dadeam un pic dupa ce spuneam gata, era mica noastra negociere-intelegere). Pentru ca eram la modul real pe limita, am putut sa raman pe pozitie si l-am refuzat. I-am spus ca va primi tzitzi maine dimineata, pe zi, cand va fi lumina. Apoi s-a ridicat in fundic si spunea 'bec' .. peste cateva clipe am realizat ca voia sa aprinda becul ca sa fie lumina si sa poata primi tzitzi. I-am explicat ca trebuie sa fie afara lumina, nu inauntru si mi-a aratat becul care batea in geamul lui, de pe strada, cu speranta in glascior: 'ute, ute, bec!'. Cum sa ii explic, asa zombie cum eram, ce inseamna zi? I-am spus ca cerul trebuie sa fie luminat, albastru si atunci e zi .. nu a fost convins si a continuat sa planga, sa ceara .. il tineam in brate, il mangaiam pe par, ii spuneam cum dorm toate lucrurile si prietenii lui dragi noaptea .. dupa jumatate de ora a adormit, suspinand .. am rasuflat oarecum usurata - nu a durat foarte mult si nici nu s-a trezit Cezara in acest timp.
0:47 - am revenit in pat, dar fara somn, agitata, sfasiata ..Cezara doarme linistit, abia o aud respirand, ce timp bun de somn ar fi fost asta si pentru mine!
1:48 - tot nu am reusit sa adorm, insa linistea Cezarei s-a cam incheiat, a inceput foiala, scartaiala, sforaitul, gemutul .. pana la 3:33 poate ca am atipit cateva minute, pe bucati, ma tot trezeam si ma uitam la ceas, bucurandu-ma ca Gruia nu s-a mai trezit
3:33 - 3:58 - alaptat Cezara (nu pot dormi alaptand)
4:02 - trezit Gruia :(( - am mers la el si am luat de la capat zbuciumul, desi aceasta trezire era 'in grafic', nu mai puteam da inapoi .. a durat mai mult de aceasta data, a fost mai greu ... avea momente cand se parea ca adoarme, ca apoi sa se trezeasca iar tipand si cerand cu insistenta 'tzitzi'
revin ..
Later edit: mi-am propus sa revin in orele urmatoare intreruperii postarii, nu am reusit sa o fac, asa ca am pierdut firul :((. Am recitit acum ce am scris pana aici si am retrait acea noapte, Doamne, cat de greu a fost sa-i aud tanguirea!!
Noaptea urmatoare a fost mai usoara, doua treziri, dintre care numai la prima a incercat mai insistent sa ma convinga sa-l las la san, insa dupa maxim un sfert de ora a adormit ..
A treia noapte insa m-a facut sa-l admir enorm, m-a impresionat, m-a emotionat pana la lacrimi .. de drag, pui mic ... s-a trezit pe la 3, m-am dus la el in pat, i-am zis 'hai sa mai facem nani' - el, foarte convins 'da, da!', apoi 'tzitzi ..' ... i-am zis 'stii ce am vorbit, tzitzi face nani ca sa aduca mult laptic dimineata', a mai incercat el o data 'tzitzi pic' (un pic), am zis nu si s-a cuibarit in bratele mele, adormind linistit. S-a mai trezit apoi pe la 6 jumate, cand incepuse sa se schimbe lumina afara, m-a chemat si m-a intrebat 'tzitzi?' cu ochii spre fereastra (stiind de la mine ca tzitzi aduce lapte cand e lumina afara), i-am zis 'nu inca' si iar mi-a adormit in brate ..
A fost atat de bine sa-l vad linistit si, in plus, atat de mult imi doream sa-mi adoarma cuprinzandu-ma in brate, pana acum, in toate noptile si dupa-amiezele, somnul venea la san, mi-e drag sa-l tin in brate si sa-l simt cum se inmoaie incetisor, pana se abandoneaza total ..
Nu ma indoiam ca am un baietel minunat, nu-mi imaginasem inca si acest fel .. pentru ca eu intarcarea, partiala sau totala o vedeam cu mine ajunsa la o limita constanta, un 'nu mai pot' definitiv, ceea ce nu a fost cazul acum, am simtit asta acum 2 nopti, insa ieri noapte si azi-noapte as fi putut sa-i dau .. deci lipsea constanta ... in mine nu am avut incredere, nu in el ..
Acum mai am o singura problema legata de trezirile din noapte: inca se trezeste si ma gandesc ca se poate trezi si in acelasi timp cu Cezara, atunci ar vedea-o pe ea la san, in timp ce stie ca noaptea 'tzitzi doarme' ... dar cum sa accepte ca numai a lui doarme??
Si asa sfarcul lui e terminat, ma doare crunt cand suge, el suge si singur, si cand o vede pe sora-sa, deci mult mai mult, mai puternic .. uneori il refuz ca sa ii pot da in continuare, fara sa ajung la rana, si el nu intelege, normal, de ce numai sanul lui 'are buba' :( ..
Urmeaza alta noapte ..
