joi, 17 februarie 2011

Crestem ..

Cresc ... cresc atat de repede, de la o zi la alta ... e atat de acut acest sentiment ... mi-e dor de fiecare clipa ce tocmai a trecut, mi-e drag si sa-i vad cum se deschid tot mai mult, cu fiecare gest, cuvant, expresie a fetei .. atat de mult insa ma doare ireversibilitatea timpului. Gruia nu va mai fi un bebelus niciodata, il pastrez inca la san si ma bucur foarte adanc, in sinea mea, de aceste apropieri care vor deveni, prea repede, unele din cele mai dragi amintiri .. Cezara se uita in ochii mei cand e la san si, daca ii zambesc, imi arata indata gingiutele ei mici si gangureste guraliva, uitam de toate cand suntem asa, ochi in ochi, inima langa inima ...
A trecut greul primelor zile, saptamani, Gruia stie acum ca este cel mai iubit baietel al nostru si e din ce in ce mai dragastos si mai apropiat de surioara lui cea mica, o face uneori parte la jocurile lui, dar stie unde sa se opreasca, de multe ori: 'bebe e mica, ea nu tie ..' .. si e mandru sa ii arate ce stie el sa faca, doar el e baietel mare :)
Adoarme langa mine, imi vine sa-l topesc in pupaturi in fiecare seara si mi se par putine cuvinte si moi cand incerc sa-i spun cat de mult il iubesc ... atunci il strang in brate si-l sarut pe crestet si stiu ca stie ... ca ma bucur ca ne-a ales pe noi parintii lui, ca-mi umple inima de drag ce-mi e!
Cezara tot numai in brate adoarme, cred ca o mai incearca uneori colicii, ca tot pe ritmuri rock se linisteste adeseori :), Gruia era chitara la tati in brate pe vremea ei, ea e o mica si delicata mandolina :). Mananca putin, mai mult semiadormita, e miniona si dolofanica, iese din tabelele pediatrei, dar confirma vorba: esentele tari se tin in sticlute mici :)
Si ii place portocala, trage cu nesat daca apuca vreo felie si plange dramatic daca nu-i mai dam, semne bune diversificarea are!

A, si Gruia s-a apucat de sport ... doar-doar mai slabeste mami ceva: