Perle de baietel :)

Gruia zornaie intr-o cutiuta niste maruntis pe care il tot aduna de prin buzunarele noastre.
Buni il intreaba: Gruia, imi dai si mie bani?
El raspunde: Nu, nu bani mici a buni. Nu buni a tine, buni a mine! (Nu sunt buni pentru tine, sunt buni pentru mine :) )

Ieri, cand il schimbam pentru somnul de pranz, il pupaceam si ii spuneam cat de mult il iubesc, i-am spus ca oamenii iubesc cu inima, cu sufletul, ca in inima mea scrie 'Gruia'. El se ridica langa mine, ma ia de gat si ma pupa apasat si zice: 'Imina Uia chie mami!'
Cand s-a trezit, Cezara era la mine in brate, a venit, a pupat-o si a zis; 'Imina Uia chie bebe' :)

Ei, azi s-a mai schimbat putin treaba, l-am intrebat ce mai scrie in inima lui, mami a ramas tot acolo, insa apoi: 'Imina Uia chie Ada, imina Uia chie Minnie' :)

Firescul trebuie demonstrat

V-a fost foame si ati mancat vreodata un covrig pe strada?
V-a fost sete si ati baut vreodata un suc pe peron la metrou?
Si tot asa ...
Bebelusii nu poftesc la gogosi, inghetate si covrigi sau sucuri si cafele in locuri publice, insa si lor sau mai ales lor li se face foame pe acolo pe unde sunt purtati, fara sa fi dorit, acceptat sau cerut asta, de catre mamicile lor. Si foamea bebelusilor este un imperativ, ea nu accepta nici o secunda amanare, ea nu are nici o alternativa in afara satisfacerii imediate, prompte. Aceasta nu este o optiune pentru mama, ea doar trebuie sa se conformeze. E o nevoie a bebelusilor, mama este doar singurul provider al serviciului ce duce la implinirea acesteia. E atat de simplu, firesc ... si totusi, unde apare blocajul?
Ah, da ... pentru ca, in timp ce pentru toti cei care au minime optiuni in legatura cu satisfacerea foamei, setei, poftei, oriunde se intampla sa apara ele (intre optiuni includ, desigur, si controlul pe care orice persoana cu sistemul nervos complet dezvoltat il are asupra ei insasi), foamea trece prin stomac, pentru bebelus foamea trece prin sanul mamei ... Si firescul acesta a disparut, pentru cei mai multi dintre noi, poate atunci cand noi insine am fost rupti, intr-un mod mai mult sau mai putin brutal, oricum fara sa consimtim la asta si, cel mai probabil, impotriva dorintei si nevoii noastre, de sanul propriei mame .. cand nevoia noastra de a fi hraniti, fizic sau emotional, nu a mai fost implinita ... cand am facut primii pasi spre 'adaptare', incalcand astfel libertati care nu ar fi trebuit negociate.
Si uite asa a ajuns firescul sa trebuiasca demonstrat ... pentru ca o femeie care devine mama are imensa sansa sa ajunga din nou la copilul din ea si sa-l satisfaca, raspunzand neconditionat nevoilor primare ale copiilor ei, refuzand sa-i 'adapteze' rigorilor absurde ale unei societati asurzite si amutite prea de demult ... in mod particular, alaptandu-i 'in public' (am folosit ghilimelele pentru a nu consfinti la un enunt atat de vehiculat zilele acestea: alaptatul in public .. ).
Iata ce a iesit: